Cate ceva despre ... altii

De data asta despre altii mult mai apropiati, mai apropiati pe hartã si mai aproape sentimental, despre chirurgii din Basarabia. Dupã 6 ani (1997), anul acesta, intre 17 - 19 septembrie, Societatea Chirurgilor din Moldova a organizat la Chisinãu al IX-lea Congres National cu o oarecare participare internationalã (dacã si noi participantii din Romania putem fi considerati de peste hotare). Am mai întalnit cativa ucraineni, un rus, un francez si doi americani dintre care un basarabean stabilit in SUA. Între cei peste 600 participanti la congres, grupul de chirurgi romani a fost de departe cel mai bine reprezentat grup din ... strãinãtate - peste 40.
Congresul a debutat cu traditionala ceremonie de deschidere care s-a desfãsurat dupã un anume tipic: un numeros prezidiu pe scenã format din personalitãti politice, administrative, stiintifice, musafiri. Fiecare a rostit o scurtã alocutiune, s-au impãrtit diplome de diferite categorii. D-l Prim Vice Prim Ministru, reprezentant al guvernului si un Ministru Secretar de Stat de la Sãnãtate au fãcut referiri la importanta manifestãrii dar si la situatia generalã a asistentei medicale din tarã. Parcã e ceva mai greu chiar decat la noi. Din 2004 abia vor introduce sistemul de asigurãri de sãnãtate, nu stiu dupã care model (dar sper cã nu cel Bismark romanesc). S-a vorbit deasemeni deschis despre integrarea Basarabiei în Uniunea Europeanã.
Lucrãrile Congresului s-au desfãsurat la Universitatea de Stat de Medicinã si Farmacie, în amfiteatre mari bine echipate. Au fost abordate în special probleme ale patologiei chirurgicale specifice zonei: ciroza si hipertensiunea portalã, pancreatita acutã, ulcerul gastric si duodenal complicat, peritonitele, dar si probleme de chirurgie oncologicã, toracicã, chirurgie pediatricã, traumatologie (inclusiv plãgile de rãzboi!). În total au fost comunicate 270 lucrãri, dintre care unele cu caracter de curs
postuniversitar. Congresul s-a situat cu mult peste nivelul ultimilor manifestãri stiintifice de la Chisinãu, atat din punct de vedere profesional cat si organizatoric. Participantii au rãmas cumva corigenti la capitolul discutii: a fost evidentã dorinta ca în limita timpului disponibil sã fie acordatã prioritate prezentãrilor si mai putin discutiilor. S-a discutat totusi mai mult decat în alti ani.
La Adunarea Generalã a membrilor Societãtii, care a avut loc în una din zilele Congresului s-a decis ca în continuare, Congresele Nationale sã aibã o cadentã regulatã, odatã la 4 ani. Deasemeni dupã modelul altor societãti (inclusiv a noastrã) începand din acest an existã un presedinte în exercitiu: Prof. Gh. Ghidirim, membru al Academiei de stiinte si un presedinte ales: Prof. V. Hotineanu care va intra în functie la Congresul din 2007.
Impresionantã a fost grija nedisimulatã a organizatorilor si nu numai, ca toti participantii sã se simtã bine. Grupul nostru a fost înconjurat cu o atentie deosebitã chiar coplesitoare (si ce vin bun este în Basarabia!). Singura dificultate pe care am întampinat-o a fost cã mergand prin oras trebuia sã vorbim ruseste - bineînteles cine stia. Ne-am despãrtit cu promisiunea cã Societatea Romanã de Chirurgie si comunitatea chirurgilor nostri sã-si combine activitãtile (inclusiv sedintele lunare ale
filialelor) si publicistica stiintificã (articole romanesti în reviste din Basarabia si invers) cat mai strans posibil.
De fapt, nu a fost în intentia mea de a scrie o "dare de seamã" pe marginea acestui Congres. Intentia a fost, si de aceastã datã, de a transmite un mesaj: în aceastã lume frãmantatã chirurgii formeazã o mare familie iar chirurgia nu are granite administrative, economice, politice sau de orice altã naturã, definitive sau vremelnice. Indiferent de limba în care se exprimã, limbajul profesiunii, al preocupãrilor fatã de progres si fatã de calitatea îngrijirii bolnavilor este acelasi pentru toti chirurgii.
Si cum în oricare familie existã rude mai apropiate sau mai depãrtate, rude de sange sau prin aliantã, nu trebuie sã uitãm niciodatã: chirurgii din Basarabia ne sunt frati.