• Procedeul Bassini modificat, pentru cura radicala a herniilor inghinale - E.Juvara
• Un nou procedeu autoplastic pentru tratarea extrofiei de vezica - N.Racoviceanu-Pitesti
• Anestezia în chirurgia cailor respiratorii superioare- T.Nasta si P.Wachmann
• Asepsia si antisepsia, în general - I.Goilav si V.Pandele
• Cancer primitiv al pielii capului cu metastaze paradoxale - V.Gomoiu si T.Vasiliu
• O noua operatie autoplastica: Modificarea operatiunii lui J.L.Faure - Z.Samfirescu

Toate acestea, au fost posibile datorita faptului ca, revista a fost condusa, timp de peste un sfert de secol, de catre fondatorul ei care i-a mentinut structura si care a stiut sa formeze si sa selecteze, în conducerea revistei, chirurgi de seama care i-au continuat opera.

Este demn de remarcat tinuta stiintifica a lucrarilor, în raport cu dezvoltarea chirurgiei în perioada respectiva si aspectul redactional si grafic al revistei.

Pâna în 1909, revista a aparut lunar. Din acel an, datorita lipsei de fonduri de la "Institutul de Chirurgie", care subventiona revista si a sumei insuficiente obtinute din cotizatia membrilor, timp de 3 ani, si-a încetat aparitia.

Tentativa de reluare, a aparitiei revistei, a reusit abia în 1913, datorita unui grup de chirurgi tineri în frunte cu Constantin Angelescu, Victor Gomoiu si Iacob Iacobovici care, în luna aprilie a aceluiasi an, datorita unor conjuncturi favorabile, a facut posibila reaparitia ei, având ca director tot pe Th.Ionescu iar ca secretari de redactie pe V.Gomoiu si I.Iacobovici. Timp de 4 ani, pâna în decembrie 1916, s-a reusit mentinerea revistei, în circuit, cu 6 numere pe an când datorita primului razboi mondial, toate revistele medicale au fost suspendate.

Abia în 1921, când situatia postbelica s-a limpezit, revista îsi continua aparitia împreuna cu Buletinul Societatii de Chirurgie, din Bucuresti, fiind condusa de un Comitet stiintific al carui presedinte a fost tot Th.Ionescu.

Dupa moartea lui Th.Ionescu, în 1926, la conducerea revistei apar, I.Balacescu si N.Gheorghiu iar ca secretari de redactie A.Cosacescu, V.Savescu, I.Marian si M:Georgescu pentru ca pe parcurs sa fie condusa de un Comitet de directie din care faceau parte C.Angelescu, I.Balacescu, N.Gheorghiu, E.Juvara, A.Jianu si altii.

În perioada celui de al doilea raboi mondial, cu toate dificultatile, revista îsi continua aparitia, având un rol important în publicistica medicala româneasca.

În 1949, pentru a treia oara, îsi înceteaza activitatea pentru doi ani (1949 si 1950), datorita unor probleme de reorganizare a societatilor si publicatiilor medicale.

Din 1951, revista reuseste sa apara, pâna în zilele noastre, având ca redactori pe I.Fagarasanu, Th.Firica, Th.Burghele, E.Proca, M.Stancescu si N.Angelescu iar ca secretari de redactie pe C.Ionescu-Bujor, S.Crivda, E.Proca, I.Popescu si R.Palade.

Pâna în 1974, inclusiv, revista a aparut cu 12 numere pe an pentru ca înainte de 1975-1989 sa apara cu 6 numere, datorita dificultatilor materiale în procurarea hârtiei tipografice.

O noua perioada dificila apare dupa 1989 când, timp de 4 ani (1990-1993) cu eforturi deosebite din partea Presedintelui (A.Priscu) si Secretarul general (N.Angelescu) ai Societatii Române de Chirurgie si cu sprijinul primit din partea unor sponsori s-a reusit editarea numai a 2 numere anual .

Între 1994-1995, revista apare cu 4 numere, pe an, iar din 1996, revista ajunge la 6 numere, revenind la perioada dinainte de 1989.

Datorita multiplelor întreruperi si reaparitii ale revistei, în conditii diferite, unele dintre ele inerente iar altele datorate unor jocuri de culise, aproape de fiecare data, reluarea aparitiei revistei a fost numerotata cu "volumul 1". Asa se explica de ce, în 1996, volumul revistei era numerotat cu numarul 45, eludându-se din numerotare, celelalte 46 volume aparute anterior, asa cum mentiona si V.Gomoiu în unul din volumele sale referitore la "Istoria presei medicale în România" aparut în 1936.

Am considerat ca o datorie morala si de onoare, ca sa reparam aceasta nedreptate si sa atribuim drepturile cuvenite revistei "Chirurgia" si începând cu anul jubiliar 1997, când s-au împlinit 100 de ani de la aparitia sa, am numerotat revista cu volumul 92 (în loc de 46), în acest fel, restabilind adevarul istoric referitor al vârsta revistei. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, pe toata durata aparitiei sale, înfruntând vicisitudinile vremurilor, celegiile de redactie i-au mentinut structura si au continuat sa publice, în paginile sale, articole si materiale care au avut un rol deosebit în formarea generatiilor de chirurgi si în dezvoltarea chirurgiei românesti, revista fiind mentionata în cataloagele internationale ale publicatiilor medicale, în acest fel, contribuind la cunoasterea si recunoasterea chirurgiei românesti în lume.

La ora actuala, în era exploziei informatiilor medicale care au revolutionat atât patologia cât si tehnicile chirurgicale, revista "Chirurgia" a reusit sa mentina pasul cu evolutia chirurgiei mondiale si sa informeze pe chirurgii români atât despre realizarile chirurgilor straini cât si despre rezultatele chirurgilor români, unele dintre ele remarcabile.

În acest sens, adresam un apel tuturor chirurgilor de a sustine revista, prin abonamente si articole, referate generale, studii clinice, cazuri clinice, tehnici chirurgicale, referate si recenzii care sa fie publicate, în paginile sale, în asa fel ca sa putem ajunge la 12 numere, pe an,contribuiind astfel, la mentinerea traditiei si cinstirea înaintasilor. Apelul se adreseaza deopotriva si chirurgilor din specialitatile care s-au desprins din "chirurgia mama" precum si chirurgilor din specialitatile aparute dupa 1989.

Fie ca acest început de mileniu III sa ofere revistei "Chirurgia" posibilitatea de a dezvolta si promova, în continuare, chirurgia româneasca, astfel ca acesta sa ocupe un loc de frunte în topul european si mondial, din care a facut parte dintotdeauna.