Romanian Society of Surgery Magazine

Back to contents
Cotati articolul, cu note de la 1 la 5     

Dumitru Burlui (1920-1983)
E. Brãtucu (Chirurgia, 101 (4): 355-356)
Începând cu data de 1 iulie 1959, la conducerea Clinicii de Chirurgie a Spitalului Caritas, în calitate de conferentiar suplinitor este promovat Dr. Dumitru Burlui, transferat din Clinica de Chirurgie a Spitalului Carol Davila (Prof. Dr. I. Fãgãrãsanu). Ulterior prin concurs, este numit titular al postului de conferentiar (8. II. 1961). Pe parcursul a 25 de ani (1959-1983) a condus destinele acestei clinici cu dãruire si cu abnegatie profesionalã. I-a revenit o sarcinã dificilã: aceea de a prelua conducerea clinicii dupã Prof. I. Juvara, aflat la cârma acesteia în perioada 1952-1958.
Nãscut la 10 martie 1920 în orasul Galati unde a absolvit Liceul "Vasile Alecsandri". Devine student al Facultãtii de Medicinã Umanã din Bucuresti în 1939. Parcurge toate etapele unei evolutii meritorii si firesti: extern prin concurs (1943), intern (1945-1948). Absolvent din 1945. Încã din perioada studentiei este acceptat ca preparator benevol la laboratorul de anatomie (1941), condus de reputatul Prof. Dr. Gr. T. Popa. Tot aici devine preparator titular si apoi asistent, functionând neîntrerupt pânã în 1952. În paralel este preparator în chirurgie infantilã si ortopedie la Spitalul "Gr. Alexandrescu" (1943-1944) sub conducerea Prof. Dr. Alex. Cosacescu. Pe linia asistentei medicale îndeplineste functia de intern de chirurgie, efectuând stagii în perioada 1945-1948, dupã cum urmeazã: Spitalul Brancovenesc (Dr. Cristide, Prof. Dr. I. Iacobovici), serviciul de urologie si apoi de chirurgie al "Fundatiei Radu Cristian" (Prof. I. Turai), serviciul boli genito-urinare Spitalul Cantacuzino (Prof. Gh. Olãnescu), Spitalul Coltea (Prof. Dr. N. Hortolomei), Spitalul Floreasca (Prof. Traian Nasta).
Cu o putere de muncã neobisnuitã, lucrând în paralel în învãtãmântul de anatomie si de chirurgie, cât si ca intern clinic, D. Burlui s-a instruit lângã cele mai distinse personalitãti, creatori de scoalã, profesionisti desãvârsiti. Acest lucru i-a imprimat întregul curs al vietii.
Terminând perioada internatului, lucreazã ca medic secundar chirurg la Spitalul Elias, sub directa îndrumare a Prof. Dr. Ion Fãgãrãsanu, începând din 1948. Urmeazã apoi un episod moscovit, pe parcursul anilor 1952-1955, când este trimis pentru specializare si doctorat în chirurgie toracicã la Clinica I Chirurgie condusã de Acad. A. Baculev. Aici aprofundeazã mai ales domeniile chirurgiei pulmonare si pe cele ale chirurgiei cardio-vasculare: exereze pulmonare, rezectie-suturã bronsicã, operatii pe cord si vasele mari. Stagiul acesta se finalizeazã în teza "Cancerul bronho-pulmonar si tratamentul lui chirurgical", sustinutã cu succes.
Întors în tarã, devine sef lucrãri la Clinica a III-a chirurgie din Spitalul "Carol Davila" (Prof. Dr. I. Fãgãrãsanu), iar dupã 4 ani este transferat si preia Clinica de Chirurgie a Spitalului Caritas, în calitate de conferentiar suplinitor. În 1968 este promovat profesor la aceeasi catedrã de chirurgie, prin concurs. Timp de 25 de ani conduce Clinica de Chirurgie Caritas. Venit în clinicã dupã plecarea Prof. Dr. I. Juvara, la vârsta de 39 ani, i-a revenit o misiune foarte delicatã - sã umple golul lãsat de ilustrul sãu predecesor, veritabil titan al profesiei de chirurg. Strãdaniile Prof. D. Burlui au fost încununate de succes printr-o activitate tenace, asiduã, stiind perfect sã canalizeze eforturile echipei sale, sã încurajeze initiativele de valoare si sã atenueze cu tact insuficientele. A construit totul cu rãbdare, modestie si perseverentã, reusind sã se impunã într-o lume chirurgicalã dominatã de prestigiul recunoscut al unora ca I. Juvara, Th. Burghele, D. Setlacec, Fl. Mandache, P. Simici, Th. Burghele, E. Papahagi, D. Gerota.
A fost respectat si admirat pentru eleganta cu care îndruma pasii tinerilor în formare, pentru spiritul de dreptate, pentru modul entuziast în care a stiut sã-si antreneze colaboratorii în nobila profesie de chirurg. D. Burlui a fost un chirurg de talent, imaginativ, permanent preocupat în a inova si a simplifica. Punea un accent deosebit pe indicatia operatorie adecvatã, fãrã de care tehnica este tributarã esecului.
Spiritul sãu novator, frãmântãrile sale s-au concretizat într-o multitudine de procedee tehnice, de solutii tactice, dintre care vom enumera doar o parte, parte care se distinge prin originalitate: anastomozele perichisto-digestive în chistul hidatic hepatic, sfincterotomia oddianã în hepatitele colestatice si în colangita scleroasã primitivã, drenajul extraperitoneal al cavitãtilor posthidatice, sonda de perfuzie mezentericã în ocluziile dinamice si în pancreatitele edematoase, antroduodenostomia în ulcerul duodenal, simpatectomia toracicã în arteriopatiile membrului superior, repermeabilizarea venei ombilicale - cale de tratament si explorare în cirozele hepatice si în neoplasmul hepatic, variante personale de reîncadrare a duodenului pentru corectarea dumpingului, etc.
În mod deosebit, D. Burlui si-a manifestat preocuparea pentru douã domenii de patologie: chirurgia hepato-biliarã si chirurgia hipertensiunii portale. Acest interes trebuie
subliniat deoarece el s-a concretizat într-o serie de tehnici personale, recunoscute atât în tarã cât si în strãinãtate:
1. Anastomozele porto-cave, unde alãturi de D. Setlacec, V. Bancu si E. Papahagi, are o contributie remarcabilã, exprimatã printr-o experientã cazuisticã proprie, ne-egalatã pânã în momentul actual (153 shunturi tronculare, 55 shunturi spleno-renale, etc).
2. Extraperitonizarea lobului hepatic drept în tratamentul ascitelor din hipertensiunea portalã.
3. Arterializarea ficatului cirotic.
4. Drenajul axial transhepatoligamentar al cãilor biliare.
Ultimele 3 tehnici personale sunt recunoscute ca prioritãti la nivel european, fiind pe larg prezentate în "Nouveau Traite de Technique chirurgicale", Ed. Masson (1971, 1975).
A elaborat o serie întreagã de monografii printre care: "Hipertensiunea portalã" (Ed. Medicalã, 1967), "Vena ombilicalã în chirurgia porto-hepato-biliarã" (Ed. Medicalã, 1970), "Chirurgia chistului hidatic hepatic" (Ed. Medicalã, 1976, distinsã cu premiul Academiei Romane), "Surgery of portal hipertension" (Ed. Medicalã, 1980), "Chirurgia regiunii oddiene" (Ed. Academiei Române, 1978).
Cercetãtor neobosit, nume de referintã în multe domenii ale chirurgiei, meritele sale au fost recunoscute si s-au reflectat în titlurile conferite: Membru al Academiei de Stiinte Medicale (1969), Presedinte al Societãtii de Chirurgie din România (1979), Membru corespondent al Societãtii de Chirurgie din Lyon (1971), Membru al Colegiului International de Chirurgie Digestivã, etc.
A fost un chirurg si un dascal desãvârsit, receptiv la nou, dornic de a promova noutatea cu discernãmânt. Rãmâne unul din marii creatori ai chirurgiei românesti moderne din ultimii 40 de ani, care si-a împãrtãsit cu generozitate experienta.

Back to contents

Email
Parola
Remember Me
 
Instructiuni pentru versiunea in limba romana.
Versiunea in limba romana poate fi vizualizata doar de Membrii SRC.
Daca nu sunteti membru SRC va puteti inscrie aici
Email
 
Un email va fi trimis catre adresa de email indicata.
(va rugam verificati si in folderul spam)
Recuperare parola - daca nu aveti parola sau ati uitat-o dati click aici. << Inapoi la Login
Terms & Conditions © CPH 2020