Profesorul Dan Setlacec a fost una din cele mai mari personalitãti ale chirurgiei românesti. Maestru al artei operatorii, dascal neîntrecut si creator de scoalã chirurgicalã, autor a numeroase comunicãri, articole, manuale si tratate de specialitate. Pionier al chirurgiei cardiace, al anesteziei si reanimãrii în România.
Mai presus de toate, însã, om de vastã culturã, promotor al noului si iubitor al progresului, o personalitate care stia sã domine dar sã si atragã, sã stimuleze, dar sã si îndemne la reflectie.
S-a nãscut la 2 octombrie 1921 în Bucuresti, unde a urmat cursurile liceului “Ion Neculce” si apoi ale Facultãtii de Medicinã, pe care a terminat-o în 1946.
Deoarece învãtãmântul medical era organizat dupã modelul francez, examenul cel mai important era considerat cel de internat, în urma cãruia se selectau, de regulã, si viitoarele cadre universitare.
Reusind primul la acest concurs, tânãrul Dan Setlacec are ocazia sã lucreze cu cei mai mari profesori de chirurgie ai vremii: Alexandru Cosãcescu, Dumitru Vereanu, Amza Jianu, Ion Turai dar, mai ales, cu marele sef de scoalã chirurgicalã care a fost Acad. Prof. Dr. Nicolae Hortolomei.
Acesta din urmã îi intuieste calitãtile si îl numeste preparator în Clinica de Chirurgie Coltea, pe care o conducea. în aceastã clinicã se efectuau operatii deosebit de complexe, din toate ramurile chirurgiei (unele nici nu existau ca specialitãti de sine stãtãtoare la data respectivã), dar exista si un laborator de cercetare experimentalã foarte bine dotat si în care se lucra intens. Din colectiv mai fãceau parte Voinea Marinescu, Ion Juvara, Tiberiu Ghitescu, George Litarczek, Ion Busu, Nicolae Enescu, stefan Roman, Mihai Stãncescu, etc.
Profesor Doctor Docent Dan Setlacec (1921-2009)
I. PopescuIN MEMORIAM..., no. 5, 2009
* Institutul de Boli Digestive si Transplant Hepatic Fundeni, Bucuresti
în curând va începe si în România chirurgia cardiacã, aflatã chiar si pe plan mondial în stadiul de pionierat. Viitorul profesor Dan Setlacec va fi unul dintre pionierii acestei specialitãti, alãturi de Nicolae Hortolomei si Voinea Marinescu.
Pentru aceasta au trebuit însã mai întâi puse la punct bazele experimentale si teoretice, nu numai pentru partea chirurgicalã, în sine, dar si pentru cea de anestezie si reechilibrare hidroelectroliticã (în amândouã a fãcut pionierat împreunã cu George Litarczek), pentru hipotermie si circulatia extracorporealã, etc.
Profesorul Dan Setlacec este cel care e efectuat primele interventii chirurgicale pentru stenoza mitralã din România, mai întâi prin toracotomie stângã, apoi prin toracotomie dreaptã.
A abordat si defectele congenitale cardiace, utilizând mai întâi chirurgia pe cord închis. între timp, însã, împreunã cu Prof. George Litarczek a pus la punct metoda hipotermiei, ceea ce i-a permis sã abordeze aceeasi gamã de interventii pe cord deschis.
în anul 1959 profesorul Voinea Marinescu, care era si Ministrul Sãnãtãtii, a decis mutarea Clinicii de la Coltea la Spitalul Fundeni, o clãdire impozantã si foarte modernã pentru acea datã, dar la care trebuiau fãcute numeroase amenajãri, întrucât initial avea o altã destinatie. Profesorul Dan Setlacec a participat cu entuziasm la organizarea si dotarea blocului operator, precum si a sectiei de chirurgie. In afara chirurgiei cardio-vasculare (din colectivul cãreia fãceau parte Voinea Marinescu, Marian si Ludovic Ionescu, Bradu Fotiade, Radul Deac si altii), a fost înfiintatã si o sectie de chirurgie generalã.
Din anul 1964, profesorului Dan Setlacec i s-a încredintat conducerea Clinicii de Chirurgie Generalã, din care mai fãceau parte Dan Gerota (devenit apoi sef de sectie la Spitalul Grivita), Gheorghe Niculiu, Mihai Stãncescu (viitor profesor în Clinica Chirurgicalã Fundeni), Nicu Florea Panait, Nicolae Enescu, Gheorghe Popa si Andrei Popovici (viitor profesor în Clinica Chirurgicalã Fundeni).
Pânã la retragerea sa din activitate, în 1987, profesorul Setlacec a condus aceastã Clinicã, fãcând-o sã devinã una dintre cele mai reputate clinici de chirurgie din România.
Exercitiul abordului toracic si dificultãtile chirurgiei cardio-vasculare, cu care s-a confruntat o perioadã îndelungatã, au avut o mare influentã asupra modului în care profesorul Setlacec a abordat chirurgia generalã: cu mult curaj, fãrã sã ezite în fata unor cazuri pe care altii le-ar fi considerat cu sigurantã depãsite, gãsind solutii neasteptate, incitând si chiar uimind pe cei care îl ajutau sau asistau la operatie.
Profesorul Setlacec a abordat practic, aproape toatã gama interventiilor cunoscute în chirurgia generalã: interventii pe glanda tiroidã, pe esofag, stomac, intestin subtire si gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, retroperitoneu, splinã si sistem port, glanda mamarã, ovar. în nici o altã Clinicã Chirurgicalã din România nu a fost abordatã o gamã atât de largã de interventii chirurgicale si cu un volum atât de mare (în fiecare an se efectuau peste 2000 de interventii, în cea mai mare parte de chirurgie majorã).
A descris metode originale, de care a rãmas legat numele profesorului: operatia Patey modificatã, abordul toracic al cancerului de pol superior gastric, abordul transperitoneal pentru suprarenalectomie bilateralã, etc.
O chirurgie atât de complexã a permis ca, sub conducerea profesorului George Litarczek, în Spitalul Fundeni sã se formeze, simultan, si o scoalã de anestezie si terapie intensivã de înaltã clasã.
Dupã mutarea Clinicii de Gastroenterologie de la Spitalul “Grivita” la Fundeni, s-a dezvoltat o strânsã colaborare gastro-chirurgicalã, care o contribuit la progresul ambelor discipline.
Clinica Chirurgicalã Fundeni a fost, alãturi de Clinica Chirurgicalã de la Spitalul “Dr. I. Cantacuzino” condusã de profesorul Ion Juvara, locul în care s-au format multe generatii de rezidenti (“secundari”, cum se numeau la acea vreme, sau “fiinte secundare” cum îi numea profesorul, expresie ce ar putea pãrea ironicã, dar care ascundea, de fapt, o infinitã afectiune pentru cei tineri).
A condus numeroase comisii de concurs, ceea ce a asigurat acestora un grad maxim de obiectivitate, ceea ce pentru perioada respective nu era de loc usor, dar ceea ce a contribuit la promovarea unor elemente cu adevãrat valoroase în chirurgia din tara noastrã.
Contributiile teoretice ale profesorului Dan Setlacec si ale scolii pe are a format-o au fost la fel de numeroase.
Profesorul participa cu regularitate la sedintele Societãtii de Chirurgie din Bucuresti, al cãrei presedinte a si fost vreme îndelungatã si unde a prezentat numeroase lucrãri de cea mai înaltã tinutã.
A participat la simpozioane chirurgicale în multe orase ale României, cãutând sã împãrtãseascã si altora, cu multã colegialitate, experienta Clinicii Chirurgicale Fundeni.
A publicat mult, în special în “Chirurgia”, unde a fost si membru al colegiului de redactie.
A fost cel care a intitiat, împreunã cu Editura Medicalã, seria intitulatã “Studii clinice”, din care au apãrut volumele: Chirurgia glandei suprarenale (scrisã împreunã cu E. Proca), Tumorile retroperitoneale (împreunã cu E. Proca si C. Popa), Polipii si polipozele recto-colonice (împreunã cu Al. Oproiu si I. Popescu), Complicatiile postapendicectomie (împreunã cu I. Aschie), Tumorile cãilor biliare extrahepatice (împreunã cu M. Ionescu), Hipertensiunea portalã presinusiodalã (împreunã cu A. Popovici).
în aceastã serie clinicã este sintetizatã, poate mai bine decât oriunde, conceptia profesorului despre medicinã: o disciplinã clinicã, plecatã de la suferinta unui bolnav. în paginile volumelor enumerate mai sus se regãseste suferinta a mii de bolnavi, dar si rezolvãrile chirurgicale, nu de putine ori extrem de spectaculoase, care purtau amprenta inconfundabilã a profesorului Dan Setlacec.
A fost, împreunã cu I. Juvara si D. Burlui, autor la tratatul de tehnici “Chirurgia stomacului”, care s-a bucurat de un deosebit succes printre rezidenti si medicii tineri. A participat, ca autor, la trei editii ale Tratatului national de chirurgie (redactate de N. Hortolomei si I. turai, apoi de Th. Burghele si apoi de E. Proca).
A initiat si coordonat si o serie de filme stiintifice, atât de chirurgie cardiacã, cât si de chirurgie generalã.
în anii 90, ca rezultat al unei analize minutioase, trecutã prin filtrul unei autoritãti profesionale, intelectuale si morale desãvârsite apare sub semnãtura profesorului o istorie a medicinei românesti redactatã în douã volume (Medicina româneascã - medicina europeanã, 1859-1916, Editura Medicalã, 1995; Medicina româneascã – medicina europeanã 1918–1940, Editura Humanitas, 1998) ce oferã o imagine amãnuntitã a ceea ce însemnau pe atunci: asistenta medicalã si sistemul asigurãrilor; învãtãmântul, publicatiile si organizatiile cu profil medical; cât si contextul socio-economic al practicii medicale.
Plecând de la convingerea cã "întreaga activitate profesionalã" este dependentã de "nivelul cunostintelor si de trãsãturile psihologice" profesorul Dan Setlacec publica în 2004 volumul "Chirurgul si lumea sa”, o analizã sistematicã ce abordeazã fatetele umane ale chirurgiei.
Profesorul Setlacec s-a preocupat sã formeze o scoalã, care sã continue opera sa. Format la rândul sãu în colectivul profesorului Hortolomei, a vrut sã îi urmeze exemplul si sã lase în urmã, la rândul lui, o scoalã de chirurgie puternicã.
Acestei scoli a dorit sã îi dea în primul rând o orientare clinicã, deoarece si el era un mare clinican, un examinator neîntrecut al bolnavului, meticulous si rãbdãtor.
în ceea ce priveste partea operatorie, a cultivat o chirurgie anatomicã, bazatã pe o disectie precisã si elegantã, dar, în acelasi timp, foarte curajoasã.
Comunicarea si publicarea rezultatelor, cu bune si cu mai putin bune (era unul din putinii chirurgi care îsi asumã în mod deschis esecurile, pentru cã dorea sã le descifreze cauzele si sã le previnã în viitor) o considera obligatorie.
A intuit fãrã greasealã directiile de dezvoltare a chirurgiei dupã momentul retragerii sale si a stimulat încã de atunci preocupãrile pentru chirurgia hepaticã si de transplant hepatic, amândouã aflate în plinã dezvoltarea în anii ’80.
Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic Fundeni poate fi considerat, în fapt, opera profesorului Dan Setlacec.
În anul 2000 i s-a decernat Ordinul National Serviciul Credincios în Grad de Mare Cruce.
Disparitia sa reprezintã o mare pierdere pentru chirurgia româneascã. încã nu ne-am obisnuit cu ideea cã Profesorul nu mai e printre noi. Cel mai frumos omagiu pe care i-l putem, însã, aduce, este acela de a-i cultiva uriasa mostenire si, mai ales, de a ne aminti întotdeauna omul, cu acel amestec inconfundabil de severitate si bunãtate, de seriozitate si umor, dublate de un mod de exprimare unic, caracteristic doar marilor personalitãti.
Pentru aceasta au trebuit însã mai întâi puse la punct bazele experimentale si teoretice, nu numai pentru partea chirurgicalã, în sine, dar si pentru cea de anestezie si reechilibrare hidroelectroliticã (în amândouã a fãcut pionierat împreunã cu George Litarczek), pentru hipotermie si circulatia extracorporealã, etc.
Profesorul Dan Setlacec este cel care e efectuat primele interventii chirurgicale pentru stenoza mitralã din România, mai întâi prin toracotomie stângã, apoi prin toracotomie dreaptã.
A abordat si defectele congenitale cardiace, utilizând mai întâi chirurgia pe cord închis. între timp, însã, împreunã cu Prof. George Litarczek a pus la punct metoda hipotermiei, ceea ce i-a permis sã abordeze aceeasi gamã de interventii pe cord deschis.
în anul 1959 profesorul Voinea Marinescu, care era si Ministrul Sãnãtãtii, a decis mutarea Clinicii de la Coltea la Spitalul Fundeni, o clãdire impozantã si foarte modernã pentru acea datã, dar la care trebuiau fãcute numeroase amenajãri, întrucât initial avea o altã destinatie. Profesorul Dan Setlacec a participat cu entuziasm la organizarea si dotarea blocului operator, precum si a sectiei de chirurgie. In afara chirurgiei cardio-vasculare (din colectivul cãreia fãceau parte Voinea Marinescu, Marian si Ludovic Ionescu, Bradu Fotiade, Radul Deac si altii), a fost înfiintatã si o sectie de chirurgie generalã.
Din anul 1964, profesorului Dan Setlacec i s-a încredintat conducerea Clinicii de Chirurgie Generalã, din care mai fãceau parte Dan Gerota (devenit apoi sef de sectie la Spitalul Grivita), Gheorghe Niculiu, Mihai Stãncescu (viitor profesor în Clinica Chirurgicalã Fundeni), Nicu Florea Panait, Nicolae Enescu, Gheorghe Popa si Andrei Popovici (viitor profesor în Clinica Chirurgicalã Fundeni).
Pânã la retragerea sa din activitate, în 1987, profesorul Setlacec a condus aceastã Clinicã, fãcând-o sã devinã una dintre cele mai reputate clinici de chirurgie din România.
Exercitiul abordului toracic si dificultãtile chirurgiei cardio-vasculare, cu care s-a confruntat o perioadã îndelungatã, au avut o mare influentã asupra modului în care profesorul Setlacec a abordat chirurgia generalã: cu mult curaj, fãrã sã ezite în fata unor cazuri pe care altii le-ar fi considerat cu sigurantã depãsite, gãsind solutii neasteptate, incitând si chiar uimind pe cei care îl ajutau sau asistau la operatie.
Profesorul Setlacec a abordat practic, aproape toatã gama interventiilor cunoscute în chirurgia generalã: interventii pe glanda tiroidã, pe esofag, stomac, intestin subtire si gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, retroperitoneu, splinã si sistem port, glanda mamarã, ovar. în nici o altã Clinicã Chirurgicalã din România nu a fost abordatã o gamã atât de largã de interventii chirurgicale si cu un volum atât de mare (în fiecare an se efectuau peste 2000 de interventii, în cea mai mare parte de chirurgie majorã).
A descris metode originale, de care a rãmas legat numele profesorului: operatia Patey modificatã, abordul toracic al cancerului de pol superior gastric, abordul transperitoneal pentru suprarenalectomie bilateralã, etc.
O chirurgie atât de complexã a permis ca, sub conducerea profesorului George Litarczek, în Spitalul Fundeni sã se formeze, simultan, si o scoalã de anestezie si terapie intensivã de înaltã clasã.
Dupã mutarea Clinicii de Gastroenterologie de la Spitalul “Grivita” la Fundeni, s-a dezvoltat o strânsã colaborare gastro-chirurgicalã, care o contribuit la progresul ambelor discipline.
Clinica Chirurgicalã Fundeni a fost, alãturi de Clinica Chirurgicalã de la Spitalul “Dr. I. Cantacuzino” condusã de profesorul Ion Juvara, locul în care s-au format multe generatii de rezidenti (“secundari”, cum se numeau la acea vreme, sau “fiinte secundare” cum îi numea profesorul, expresie ce ar putea pãrea ironicã, dar care ascundea, de fapt, o infinitã afectiune pentru cei tineri).
A condus numeroase comisii de concurs, ceea ce a asigurat acestora un grad maxim de obiectivitate, ceea ce pentru perioada respective nu era de loc usor, dar ceea ce a contribuit la promovarea unor elemente cu adevãrat valoroase în chirurgia din tara noastrã.
Contributiile teoretice ale profesorului Dan Setlacec si ale scolii pe are a format-o au fost la fel de numeroase.
Profesorul participa cu regularitate la sedintele Societãtii de Chirurgie din Bucuresti, al cãrei presedinte a si fost vreme îndelungatã si unde a prezentat numeroase lucrãri de cea mai înaltã tinutã.
A participat la simpozioane chirurgicale în multe orase ale României, cãutând sã împãrtãseascã si altora, cu multã colegialitate, experienta Clinicii Chirurgicale Fundeni.
A publicat mult, în special în “Chirurgia”, unde a fost si membru al colegiului de redactie.
A fost cel care a intitiat, împreunã cu Editura Medicalã, seria intitulatã “Studii clinice”, din care au apãrut volumele: Chirurgia glandei suprarenale (scrisã împreunã cu E. Proca), Tumorile retroperitoneale (împreunã cu E. Proca si C. Popa), Polipii si polipozele recto-colonice (împreunã cu Al. Oproiu si I. Popescu), Complicatiile postapendicectomie (împreunã cu I. Aschie), Tumorile cãilor biliare extrahepatice (împreunã cu M. Ionescu), Hipertensiunea portalã presinusiodalã (împreunã cu A. Popovici).
în aceastã serie clinicã este sintetizatã, poate mai bine decât oriunde, conceptia profesorului despre medicinã: o disciplinã clinicã, plecatã de la suferinta unui bolnav. în paginile volumelor enumerate mai sus se regãseste suferinta a mii de bolnavi, dar si rezolvãrile chirurgicale, nu de putine ori extrem de spectaculoase, care purtau amprenta inconfundabilã a profesorului Dan Setlacec.
A fost, împreunã cu I. Juvara si D. Burlui, autor la tratatul de tehnici “Chirurgia stomacului”, care s-a bucurat de un deosebit succes printre rezidenti si medicii tineri. A participat, ca autor, la trei editii ale Tratatului national de chirurgie (redactate de N. Hortolomei si I. turai, apoi de Th. Burghele si apoi de E. Proca).
A initiat si coordonat si o serie de filme stiintifice, atât de chirurgie cardiacã, cât si de chirurgie generalã.
în anii 90, ca rezultat al unei analize minutioase, trecutã prin filtrul unei autoritãti profesionale, intelectuale si morale desãvârsite apare sub semnãtura profesorului o istorie a medicinei românesti redactatã în douã volume (Medicina româneascã - medicina europeanã, 1859-1916, Editura Medicalã, 1995; Medicina româneascã – medicina europeanã 1918–1940, Editura Humanitas, 1998) ce oferã o imagine amãnuntitã a ceea ce însemnau pe atunci: asistenta medicalã si sistemul asigurãrilor; învãtãmântul, publicatiile si organizatiile cu profil medical; cât si contextul socio-economic al practicii medicale.
Plecând de la convingerea cã "întreaga activitate profesionalã" este dependentã de "nivelul cunostintelor si de trãsãturile psihologice" profesorul Dan Setlacec publica în 2004 volumul "Chirurgul si lumea sa”, o analizã sistematicã ce abordeazã fatetele umane ale chirurgiei.
Profesorul Setlacec s-a preocupat sã formeze o scoalã, care sã continue opera sa. Format la rândul sãu în colectivul profesorului Hortolomei, a vrut sã îi urmeze exemplul si sã lase în urmã, la rândul lui, o scoalã de chirurgie puternicã.
Acestei scoli a dorit sã îi dea în primul rând o orientare clinicã, deoarece si el era un mare clinican, un examinator neîntrecut al bolnavului, meticulous si rãbdãtor.
în ceea ce priveste partea operatorie, a cultivat o chirurgie anatomicã, bazatã pe o disectie precisã si elegantã, dar, în acelasi timp, foarte curajoasã.
Comunicarea si publicarea rezultatelor, cu bune si cu mai putin bune (era unul din putinii chirurgi care îsi asumã în mod deschis esecurile, pentru cã dorea sã le descifreze cauzele si sã le previnã în viitor) o considera obligatorie.
A intuit fãrã greasealã directiile de dezvoltare a chirurgiei dupã momentul retragerii sale si a stimulat încã de atunci preocupãrile pentru chirurgia hepaticã si de transplant hepatic, amândouã aflate în plinã dezvoltarea în anii ’80.
Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic Fundeni poate fi considerat, în fapt, opera profesorului Dan Setlacec.
În anul 2000 i s-a decernat Ordinul National Serviciul Credincios în Grad de Mare Cruce.
Disparitia sa reprezintã o mare pierdere pentru chirurgia româneascã. încã nu ne-am obisnuit cu ideea cã Profesorul nu mai e printre noi. Cel mai frumos omagiu pe care i-l putem, însã, aduce, este acela de a-i cultiva uriasa mostenire si, mai ales, de a ne aminti întotdeauna omul, cu acel amestec inconfundabil de severitate si bunãtate, de seriozitate si umor, dublate de un mod de exprimare unic, caracteristic doar marilor personalitãti.